You are currently viewing Stresul și sistemul endocrin

Stresul și sistemul endocrin

  • Post author:
  • Post category:BLOG
  • Post comments:0 Comments

Activitatea integrată a componentelor dintr-un organism sănătos presupune o activitate normală a sistemului endocrin.
Comunicarea între părțile componente este o necesitate pentru toate formele de viață, bazele acestui proces fiind similare atât în regnul vegetal, cât și în cel animal, la organismele uni sau pluricelulare evoluate.

Comunicarea intercelulară a componentelor organismului poate fi realizată prin:

  • Sistemul nervos
  • Sistemul endocrin
  • Sistemul imunitar

Rolul hormonilor în organism

Nicio structură a organismului nu este situată în afara acțiunii hormonale ca dezvoltare, structură și funcționalitate pe parcursul întregii vieți. Hormonii controlează procesele esențiale ale organismului în scopul menținerii integrității biologice prin asigurarea echilibrului funcțional al unor constante esențiale funcțiilor normale ale corpului:

  • Creșterea și dezvoltarea copilului
  • Menținerea unor constante esențiale funcțiilor normale ale corpului
  • Asigurarea necesarului energetic al organismului
  • Perpetuarea speciei umane
  • Controlul funcționalității imune ca sistem de apărare
  • Perfectarea comportamentului în cadrul procesului de adaptare la diverși factori de perturbare a organismului

 

Patologia endocrină secundară stresului

Stresul reprezintă răspunsul nespecific al organismului la mai mulți stimuli perturbatori ai echilibrului funcțiilor corpului, stimuli numiți stresori.
Activarea sistemului neuroendocrin studiază consecințele perturbării unui anumit echilibru funcțional într-un anumit moment al existenței individului, activare destinată adaptării lui la necesitățile existenței de zi cu zi.

Atribuirea unei calități psihologice unui stimul sau ”luarea lui în seamă” îl va face pe acesta să devină element al stresului cu potențial perturbant sau să fie considerat ”obișnuit”, fără efect.
Derularea procesului stresant: reacție de alarmă – reacție adaptivă poate fi urmată de un răspuns adaptativ corespunzător, perfecționat, adaptat nevoilor de moment, sau răspunsul poate fi incompetent, caracterizând epuizarea, (falimentarea) mijloacelor adaptative.

Angajarea individului la răspunsul adaptativ destinat agentului stresant îl poate situa în postura defavorabilă, sau îl poate ajuta să depășească momente imperfecte, lărgindu-i limitele adaptative.
Hipotalamusului, o porțiune din creier, îi revine rolul central în corelarea adaptativă a individului cu personalitatea lui biologică (hormonală) și activitatea sa nervoasă superioară (conștiința).

Existența individului este o permanentă reacție adaptativă la stimuli stresori exogeni, din mediul de viață și endogeni din ”propriul corp”. Riscul existențial constă în imposibilitatea adaptării, pe de o parte, sau exagerarea ca intensitate și durată, pe de altă parte, a propriilor mecanisme adaptative implicate.

Hormonii implicați în conservarea organismului sunt mari consumatori de energie (hormonii sexuali, hormonii tiroidieni). În stres, tendința generală de prezervare a depozitelor energetice va fi urmată de scăderea secreției acestor hormoni. Este o reacție adaptativă, utilă pe termen scurt, dar periculoasă dacă agentul stresant își prelungește acțiunea, prin proces inhibitor prelungit.

Entitățile patologice devin o consecință a acestui proces:

  • Tulburări de creștere la copil
  • Funcția scăzută a glandelor suprarenale – oboseala este simptomul dominant
  • Lipsa ciclului menstrual
  • Deficitul sexual de stres – libidoul este compromis, iar infertilitatea vizează sexul feminin și sexul masculin.
  • Scăderea / ”blocarea imunității” este raportată în unele cazuri de stres cronic, manifestându-se clinic prin susceptibilitate crescută la infecții, acnee, creșterea riscului dezvoltării procesului cancerigen.
  • Scăderea sensibilității la durere
  • Patologia comportamentului alimentar – aportul de alimente este determinat de integritatea funcțiilor:
    • Senzația de foame
    • Apetitul – ”pofta”
    • Sațietatea – ”prea plinul”

Reglarea ingestiei de alimente este un mecanism complex, motivația ingestiei / sațietății fiind sub controlul unor centri nervoși din creier și activității nervoase conștiente.

Pot penetra o serie de compuși hormonali intestinali în creier, fiind implicați în reglarea comportamentului alimentar, cu funcțiile menționate.

Anorexia nervoasă

Este o tulburare a comportamentului alimentar ce afectează 5-10% din femeile tinere, incidența maximă fiind la adolescență. Consta în ”refuzul de a mânca”.
Complicațiile anorexiei nervoase pot fi:

1. Alterări cardio-vasculare:

  • Rărirea bătăilor inimii
  • Tensiune arterială scăzută
  • Modificări pe traseul EKG
  • Tulburări de ritm cardiac – ”bătăi ale inimii neregulate”
  • Scăderea ”funcției de pompă a inimii”

2. Alterări hematologice:

  • Anemie
  • Globule albe – leucocite scăzute
  • Scăderea celulelor coagularii sângelui – trombocitele
  • Tulburări de coagulare cu sângerări prelungite, inclusiv menstruale

3. Alterări gastrointestinale:

  • Scăderea contractilității gastrice
  • Pancreatită
  • Valori serice crescute ale enzimelor hepatice – ”TGP și TGO”
  • Perforație gastrică
  • Mărirea glandelor salivare

4. Alterări renale:

  • Creșterea ureei în sânge
  • Pierderi în urină de substanțe utile corpului
  • Sete permanentă cu volum crescut de urină
  • Reținere de apă
  • Tulburări ale echilibrului acido-bazic și electrolitic cu consecințe grave
  • Pietre, nisip – renal

5. Alterări endocrine:

  • Lipsa menstrelor
  • Funcție tiroidiană scăzută

6. Alterări osoase și minerale:

  • Osteoporoză cu sau fără fracturi la traumatisme ”majore”
  • Spasme musculare, cârcei

Bulimia

Este o tulburare de comportament alimentar survenită intermitent sau pe o perioadă mai lungă de timp, în context de regulă stresant sau lezional (tumori cerebrale). Se caracterizează prin episoade de ingestie lacomă de alimente cu valoare calorică mare, într-un timp scurt, apetitul fiind uneori selectiv, alteori, în alterări de personalitate, ingestia fiind neselectivă, chiar de produse necomestibile. De regulă, pacienții sunt de sex feminin, cu repetate încercări anterioare de a slăbi.

Tulburări endocrine asociate bolilor psihice

Sunt cunoscute o serie de alterări ale nivelului concentrației hormonilor cerebrali – „neurohormonilor” – în unele boli psihice:

  • Schizofrenia
  • Sindroamele depresive majore – cu cele două forme: monopolară (melancolică) și bipolară (maniacodepresivă)
  • Atacul de panică cu anxietate – este o frică fără obiect sau fără o cauză obiectiv primejdioasă. Aceasta poate fi de mai multe tipuri:
    • Atacul de panică
    • Fobiile (frica de stradă, aglomerații, adunări etc.)
    • Tulburarea obsesiv-compulsivă
    • Anxietatea generalizată
    • Stresul post-traumatic – după „emoții puternice”

În crize, apar simptome:

  • Psihice:
    • pesimism
    • așteptarea unui pericol iminent
    • raționament confuz, tulburări de concentrare
    • fals vertij („amețeli”)
  • Somatice – „corporale”:
    • simptome respiratorii (senzație de sufocare, „nod în gât”, „răgușeală”, „oftat”)
    • simptome cardiovasculare (palpitații, dureri precordiale, senzație de „răceală”, furnicături)
    • simptome digestive (constricție faringiană, spasme, grețuri, vărsături, „uscăciunea gurii”, senzație de foame sau sete)
    • simptome urinare (senzație presantă sau repetată de a urina)
    • simptome neuromusculare (tremurături, „zbateri de mușchi”)
    • transpirații, dureri în punct fix, cefalee – „dureri de cap”, vertij, diminuarea acuității vizuale – „vedere încețoșată”

Forme clinice:

  • Nevrotică – de tip:
    • Anxios – simptomele somatice sunt de intensitate maximă (cu frică).
    • Fobie – anxietatea este proiectată asupra unui obiect sau situații exterioare care sperie, impun evitarea lor, adesea nejustificată.
    • Obsesia controlării actelor motorii, gândirii, comportamentului în diverse situații existențiale duce frecvent la psihastenie: „oboseala creierului”.

Tulburări psihoendocrine cu mediere cerebrală

1. Patologia tiroidiană interesează diferențiat activitatea nervoasă:

  • În hipotiroidie – tulburări senzoriale, cognitive, comportamentale (oboseală, somnolență, „viață de legumă”)
  • În hipertiroidie – manifestări schizofrene, paranoide, obsesii, fobii, descărcări histeroide (agitație, neliniște, chiar „furie”)

2. Patologia paratiroidiană interferează prioritar prin tulburările induse ale calciului, fosforului, magneziului:

  • În hiperparatiroidism – depresie, psihoze organice
  • În hipoparatiroidism – panică, anxietate

3. Patologia glandelor suprarenale:

  • Hipercorticismul („exces de cortizol”) – sindrom depresiv, nevroză maniacală
  • Hipocorticismul – sindrom astenic, stări confuzionale – „oboseală permanentă”

4. Hiperinsulinismul – labilitate psiho-emoțională, cefalee, confuzie, somnolență, iritabilitate, anxietate, „crize de foame cu transpirații până la leșin”.

5. Patologia hipofizară constituie o sursă de nevroză reactivă, cu stări inhibitive – „de blocaj”, „tristețe”, sau depresie.

6. Psihopatologia sexuală este un domeniu extins de studiu al psihiatriei, endocrinologiei, neurologiei, privind deficitul acestei funcții importante în viața omului. Un aspect particular îl reprezintă în acest sens sindromul de oboseală cronică („chronic fatigue syndrome”), termen propus în anul 1988 de către „Center for Disease Control and Prevention” – SUA și standardizat de către același organism în anul 1994. Pacientul încadrat în acest diagnostic prezintă oboseală persistentă sau recurentă și debilitantă, de cel puțin șase luni, în absența oricărei afecțiuni care să explice simptomatologia. Pentru sindromul oboselii cronice nu există teste de laborator specifice. Anxietatea sau formele ușoare de depresie sunt greu de diferențiat de acest sindrom, probabil datorită unui substrat comun de dezvoltare.

 

Criteriile de diagnostic al acestei boli stabilesc existența a două forme clinice:

1. Sindromul de oboseală cronică – caracterizat prin:

  • Oboseală cronică inexplicabilă, persistentă sau cu recăderi, durând de cel puțin 6 luni. Evoluția ei este în afara unui efort fizic prelungit și nu este ameliorată sau remisă de repaus. Pacientul este afectat în desfășurarea activităților ocupaționale, sociale, educaționale etc.
  • Un complex simptomatic destul de ambiguu:
    • Scăderea memoriei și a capacității de concentrare
    • Disconfort faringian cu senzație de „uscăciune”
    • Ganglioni cervicali și/sau axilari sensibili
    • Mialgii – „dureri musculare”
    • Poliartralgii – „dureri articulare”
    • Cefalee persistentă recurentă, somn ineficient
    • Toleranță proastă a efortului fizic cu exacerbarea simptomelor și „stare de rău prost definit” – aparent fără o cauză cunoscută.

2. Oboseala cronică „idiopatică”

Este o oboseală cronică ce evoluează de cel puțin 6 luni și nu se încadrează în complexul simptomatic precedent. Este greu de precizat dacă această formă clinică este un stadiu evolutiv inițial al precedentei sau o entitate separată. De regulă apare într-un „context stresant prelungit”.

Problematica pusă de această boală este dată de dificultatea stabilirii diagnosticului, pe de o parte, și de impactul ei asupra vieții individuale, de familie, ocupaționale și sociale, pe de altă parte.

 

Sindromul „Burnout” sau „sindromul de epuizare”

Este o afectare a comportamentului individului apreciată multidimensional. Răspunsurile de adaptare sunt imperfecte. Apare în condiții de stres prelungit cauzat de viața profesională. A fost descris de psihologul american Herbert J. Freudenberger în 1974.

Caracteristici de comportament:

  • Indiferență
  • Lipsa dorinței de a iniția strategii de ameliorare a simptomelor
  • Nu poate oferi prea multe – emoțional
  • Stare permanentă de „epuizare”
  • Atitudine distantă față de muncă
  • Ineficiență în îndeplinirea sarcinilor de serviciu

Factori favorizanți:

  • Stresul de mediu
  • Caracter introvertit – „necomunicativ”
  • Frustrările
  • Emoțiile negative
  • Iritabilitatea
  • Privarea regulată de somn
  • Oboseala fizică și psihică cumulată în timp
  • Percepția negativă a obligațiilor locului de muncă
  • Lipsa colegialității

Consecințe:

  • Tulburări cardiace – riscul accidentului vascular
  • Tulburări respiratorii – dificultăți de respirat
  • Cefalee / „dureri de cap”, „migrenă”
  • Gastrită / ulcer gastric
  • Insomnie cu oboseală matinală
  • Amețeli
  • Tulburări psihopatologice
  • Alcoolism
  • Tulburări de dependență față de medicamente, droguri
  • Hipertensiune arterială
  • Diabet zaharat
  • Tulburări de memorie, gândire, concentrare în activități profesionale sau casnice
  • Idei de suicid

Posibilități terapeutice:

  • Înțelegerea și îndepărtarea / minimalizarea cauzelor tulburărilor manifestate
  • Procedee de recuperare a energiei psihice și implicit fizice, cu medicamente ce cresc capacitatea de adaptare și combatere a consecințelor „stresului prelungit” fără riscuri de dependență.
  • Psihoterapia adaptată problemelor medicale este de un real folos
  • Combaterea simptomelor de durere cu localizări diverse și foarte variate ca intensitate prin procedee nemedicamentoase.

O astfel de abordare terapeutică poate fi realizată numai după un consult medical, prescriind indicația terapeutică personalizată pentru fiecare pacient:

Terapia cu laser intravenos este utilizată pentru o gamă largă de afecțiuni și condiții medicale datorită efectelor sale benefice asupra corpului. Printre beneficiile principale se numără:

  • Îmbunătățirea circulației sanguine: lumina laser ajută la dilatarea vaselor de sânge și la îmbunătățirea fluxului sanguin.
  • Stimularea sistemului imunitar: terapia poate crește activitatea celulelor imune, ajutând la combaterea infecțiilor și bolilor.
  • Reducerea inflamației: laserul ajută la reducerea inflamației și a durerii asociate cu diverse afecțiuni.
  • Accelerarea proceselor de vindecare: fotobiomodularea promovează regenerarea țesuturilor și vindecarea mai rapidă a rănilor.
  • Detoxifierea organismului: poate ajuta la eliminarea toxinelor din corp și la îmbunătățirea funcției hepatice și renale.

Terapia cu ozon (ozonoterapia) este o metodă inovatoare de tratament care utilizează ozonul pentru a îmbunătăți funcțiile biologice și a trata diverse afecțiuni medicale. Ozonul are proprietăți antiinflamatorii și regenerative, fiind folosit în medicina integrativă și de „lifestyle” pentru a stimula procesele naturale de vindecare a organismului.

Aplicații:

  • Autohemoterapia majoră: implică extracția unei cantități mici de sânge, ozonizarea acesteia și reinfuzarea în corpul pacientului.
  • Aplicarea locală: utilizată pentru tratamentul rănilor, ulcerațiilor și infecțiilor cutanate.
  • Terapia intra-articulară: administrarea ozonului direct în articulații pentru a trata afecțiuni precum artrita și artroza.

Beneficii:

  • Reducerea durerii și inflamației
  • Îmbunătățirea funcției imune
  • Recuperare sportivă (neindicată sportivilor de performanță)
  • Indicație terapeutică în multe boli cronice

Tratamentele utilizate în clinica noastră sunt tratamente anti-aging – „de reîntinerire”:

  • Glutation
  • Gerovital
  • Coenzima Q10
  • Complex de vitamine
  • Resveratrol
  • NAD
  • Aminoacizi
  • Infiltrații cu acid hialuronic
  • Infiltrații PRP

Cocktail-uri cu vitamine:

  • „Energy”
  • „Pro immunity”
  • „Zen drip”
  • „Perfect skin – hair – nails”
  • „Slim fast”
  • „Detox max”
  • Dureri de cap / migrene
  • Memorie / demență
  • Postviral – (răceli, gripe sezoniere, etc.)
  • Stres / anxietate / depresie
  • Pentru bolile reumatologice
  • Pentru alergii și infecții acute
  • Pentru pacienții oncologici
  • Pentru bolile gastrointestinale
  • Travel – călătorii prelungite

Domeniul de aplicare a acestor terapii cuprinde o patologie diversă:

  • Boli cronice cu afectarea echilibrului biologic, nutrițional, psiho-emoțional
  • Boli cardio-vasculare, digestive, renale
  • Boli neuro-psihice și endocrine
  • Boli neurologice, „astenia oculară”
  • Boli ale sistemului articular, osos și muscular
  • Boli ginecologice prioritar cu afectarea fertilității, libidoului
  • Oboseală cronică

Medicația specifică indicată de medicul specialist nu trebuie întreruptă, dar, după caz, poate fi completată prin procedeele menționate. Recuperarea „stării de bine” este o prioritate.

Beneficiile abordării noastre integrative:

  • Tratament personalizat: Fiecare pacient beneficiază de un plan de tratament personalizat, conceput să răspundă nevoilor specifice.
  • Viziune holistică asupra sănătății: Integram aspectele fizice, emoționale, mentale și spirituale ale sănătății pentru o bunăstare completă.
  • Prevenție și wellness: Nu doar tratăm afecțiuni, dar punem un accent puternic pe prevenția bolilor și promovarea unui stil de viață sănătos.
  • Echipa multidisciplinară: Beneficiați de experiența și cunoștințele unei echipe variate de profesioniști în sănătate.

Stresul „ne subjuga” în condițiile în care ne sperie și devine dominant în viața noastră, scăzându-ne autostima, ceea ce determină totodată să ne îndoim de noi înșine!

Prof. Univ. Dr.
Eduard CIRCO

Leave a Reply